În lumea oamenilor adesea prieteniile durează foarte puţin. Te şi întrebi dacă au fost prietenii veritabile sau în cel mai bun caz amiciţii de conjunctură.
Prietenia presupune fidelitate (credincioşie) la bine şi la rău.
Dumnezeu este modelul suprem de fidelitate. Partenerul de viaţă are în general această atitudine.
Câteodată sunt persoane care sunt mai fidele chiar decât membrii propriei tale familii: "Proverbe 17:17  Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate."
Unele animale dovedesc o fidelitate remarcabilă, cum ar fi de exemplu caii şi câinii.
Într-un anumit sens eu am denumit şi Plopu - locul acela simplu, uitat de lume, fără nimic care să izbească ochiul -, un prieten.
A fost şi este un prieten pregătit şi dăruit de Dumnezeu.
25 de ediţii de tabără, în ani mai grei sau mai uşori stau mărturie acestui lucru. Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru acest prieten smerit şi întotdeauna primitor. Acolo mi-aş dori să trăiesc şi fără a fi patetic acolo aş dori să mor.