Una dintre cele mai ciudate scuze ale unui creştin este aceasta: nu te uita la mine, ci uită-te la Hristos! Acest lucru arată atât o proastă înţelegere a mandatului primit de către fiecare credincios, care este chemat să fie ambasadorul lui Hristos în locul în care a fost aşezat, cât şi fuga de responsabilitatea de a lupta ca viaţa lui să semene cu a lui Hristos şi cu a Tatălui său.